Welcome to ConQuiztador

Adresa e urmatoarea www.conquiztador.ro
un joc mai mult decât simpatic de cultură generală şi strategie (zic ei) cu întrebări dintre cele mai diverse, de la "floarea la ureche" gen "scrie cinci sute două zeci" până la întrebări enervante gen în ce an a murit cutare, în ce an s-a născut cutare, în ce an s-a turnat filmuleţul cutare, de câte ori a luat cupa nu-mai-ştiu-cine, câte curse a câştigat (enervante pentru cine nu ştie), întrebări de pură logică - câţi locuitori avea oraşul, comuna cutare la recensământul din 2002 sau 2007; sau dacă la Bucureşti e ora 12.00 cât e ora la Chişinău? sau care e altitudinea maximă din Republica Moldova? sau unde s-a născut Tamara Buciuceanu Botez? (Tighina) sau ... în fine, întrebări din sport (enervant de multe), istorie (foarte multe), personalităţi - în care Adrian Năstase e dat de etnie rromă, teoria muzicii (câte părţi are o simfonie clasică, câte game nu are niciun bemol sau diez), alimentare (câte calorii are 100 gr. de icre de peşte), lexic - care e sinonimul cuvântului "maciol" care nu există în DEX (răspunsul corect) ş.a. Şi cică cu galbenii câştigaţi puteţi participa la diverse licitaţii, eu una nu prea cred că premiile chiar se dau, mă mulţumesc doar cu plăcerea jocului... descoperiţi mai multe (de ex. câte salve de onor se trag la funeraliile unui preşedinte, câte puncte de onor se dau maxim la bridge), modalităţi de joc (război) pe o hartă a României şi găsiţi-vă partenerii de joc pe măsura calibrului şi a culturii voastre generale... pe lângă plăcerea jocului, veţi afla şi multe lucruri noi, pe care le veţi uita o parte din ele la următorul click, iar altele chiar vor rămâne şi vă vor îmbogăţi...

Unde o fi mai bine?

Opţiunile sunt următoarele: România sau România, capitală sau un alt oraş centru universitar, centru universitar sau un orăşel mai mic situat la câţiva km de un centru universitar, periferie de metropolă sau un oraş mai mic (nu neapărat centru universitar) dar obligatoriu fără blocuri, apoi zona montană sau zonă de şes şi câmpie, apoape de munţi, de mare, aproape de "casă" (Moldova), apoape de graniţa vestică; Alte locaţii posibile - foste zone săseşti (de preferat fără ţigănime) şi mai ales calde (deci Ardealul se cam exclude, dar numai din acest motiv si respectiv Moldova românească, dar din cu totul alte motive, cam din aproximativ aceleaşi motive ca şi Moldova de peste Prut)...Oltenia, hîc... rămâne doar Banatul până la urmă. Toate astea în ideea că de o bună bucată de vreme vrem să ne carăbănim naibii odată şi odată din Bucale. Eu una personal nu sunt împătimită după munte, nu l-am gustat, mi-e şi frică de urşi, de telecabine, de hăuri, nu mă dau în vânt nici după stâncării aiurea, mie îmi trebuie verdeaţa, multă verdeaţa, dacă se poate gazon tuns la centimetru cu o piscină lângă... însă soţul meu e un om de munte, vânător de munte, care ar prefera o căbănuţa în vârful muntelui tumultului de la poalele lui, orizonturile largi şi o imensitate de pustietate ..."lecţiile de supravieţuire" (în sălbăticie, pe insule izolate, în condiţii aspre şi cât mai puţin pervertite de civilizaţie)... cam greu de găsit un compromis între cele două extreme. Est - Vest, munte - câmpie, metropolă - vârfuri de munte, urbanitate - şi în nici un caz ruralitate. Însă ideea principală e cam următoarea: oriunde ar fi mai bine decât în Bucureşti, mai toată lumea îşi doreşte oriunde în altă parte, capitala însă exercită un magnetism feroce, de care te poţi desprinde infernal de greu. Nu-mi pot explica încă de ce nu la ţară, eu am crescut la ţară şi am avut o copilărie destul de fericită, e un loc ideal pentru crescut copii şi pentru trăit normal şi sănătos, probabil, doar că singurele probleme ar fi comunităţile, ţăranii, ideea de a fi ţărani noi înşine... sună ceva mai bine fermier, ar putea fi un compromis. Aproape toate prietenele mele sunt plecate în ţări străine - Italia, SUA, Rusia, Grecia, Israel, eu am ales România, o ţară în care cu siguranţă ar trebui să-mi găsesc un loc al meu.

Floarea mea preferata

Spre stupoare mea, denumirea acestei flori in latina e Magnolia Soulangeana si nici nu-mi amintesc sa aiba vreun miros foarte placut... cu toate acestea a fost mica mea revelatie (destul de tardiva), o groaza de alte chestii le-am aflat de curand si continui sa aflu tot altele noi... aproape uimitoare aceasta infinitate de lucruri noi. Revenind la floare, nu am primit niciodata in dar vreo magnolie, fie si pentru simplul motiv ca ar trebui sa mi-o ofere cu tot cu copac si eu nu am o gradina unde sa-l plantez. Si cam atat la comentarii directe. Duc o mica lupta interioara cu cuvintele... sunt prea multe, definesc prea multe si totul se transpune in cuvinte... daca ar exista un limbaj separat pentru imagini, muzica, dans. O imagine face cat 1000 de cuvinte, da? Deci am tacut.