Cărţile din viaţa mea (III)

Masacrul cărţilor
Aş vrea să-i pot da "skip" acestui capitol, aş fi vrut ca el să nu fi existat niciodată în viaţa mea... E complicat şi totodată frustrant să vorbeşti (în public) despre nişte experienţe personale traumatizante şi dureroase...
Ok, vă voi scuti de detalii.
Deci, personajele - eu, cărţile mele şi agresorul meu într-o lungă şi istovitoare şi delirantă poveste, unii i-au spus de dragoste... Motive - gelozie, paranoia, orgolii rănite, refuz total şi absolut, blocaj, ură reciprocă... victime - cărţi aruncate, terfelite, trântite de zeci de ori în pământ, aruncate în budă, sfâşiate, monoloage infiorătoare pe tema pretinselor mele preocupări intelectuale... Blandetea noptii de scott fitzgerald luată în şuturi şi izbită de pereţi, cartea însoţită de autograf a unui inexistent rival ruptă mici fărâme... Mi-a luat ceva timp să pun pagini la loc, să le netezesc cu fierul de călcat, să caut prin biblioteci paginile lipsă, să le copiez şi să le duc la legătorie ca să le redau o a doua şansă, am căutat prin anticariate cărţi cu care să le pot înlocui pe cele distruse în totalitate(pentru a le restitui bibliotecii universitare), Honore de Balzac a fost de negăsit, l-am înlocuit cu Cel mai iubit dintre pământeni în două volume. Cel mai mult m-a durut Blândeţea nopţii, nu avea nicio vină...