Carţile din viaţa mea (II)

Pasiunea pentru cărţi
Primele lecturi – desigur „poveşti nemuritoare”, apoi am trecut la indieni – Winnetou, Chingachgook, Coliba unchiului Tom, apoi... Eminescu (în vacanţele de vară îmi conspectam fragmente din proza eminesciană, depuneam o muncă serioasă şi asiduă de autoperfecţionare personală) şi „Castelul”, „Procesul” de Kafka şi „Străinul” de Camus... apoi nu am mai citit nimic, am devenit mămică la 17 ani şi cartea achizionată din acea perioadă a fost „Enţiclopedia materi i rebionca”.
Apoi ... tot ce am putut prinde prin biblioteca orăşănească din Cahul, al cărei fond de carte într-o proporţie de 80 la sută era carte rusă, căutam cu ostentaţie literatura română... ah, ce-am mai plâns la „Păderea spânzuraţilor”, ce învălmăşeală s-a petrecut în capul meu citind „Adam şi Eva”, ce gravă şi taciturnă şi greu de înţeles am devenit după „Maestrul şi Margarita”, ce dificilă pentru soţul meu am ajuns să fiu când mă vedea cu cărţoia de „Economie politică” în braţe... Am trecut la lecturi obligatorii, cărţi impuse de profesori, cărţi româneşti de drept civil, care nu-mi foloseau la nimic, cărţi de comunicare şi relaţii publice, din care nimeni nu ma întreba nicio iotă, cărţi de politologie şi geopolitcă cu care mă dădeam mare şi cu care dădeam pe spate audienţa.... şi nimic care să-mi hrănească sufletul...