Unde o fi mai bine?

Opţiunile sunt următoarele: România sau România, capitală sau un alt oraş centru universitar, centru universitar sau un orăşel mai mic situat la câţiva km de un centru universitar, periferie de metropolă sau un oraş mai mic (nu neapărat centru universitar) dar obligatoriu fără blocuri, apoi zona montană sau zonă de şes şi câmpie, apoape de munţi, de mare, aproape de "casă" (Moldova), apoape de graniţa vestică; Alte locaţii posibile - foste zone săseşti (de preferat fără ţigănime) şi mai ales calde (deci Ardealul se cam exclude, dar numai din acest motiv si respectiv Moldova românească, dar din cu totul alte motive, cam din aproximativ aceleaşi motive ca şi Moldova de peste Prut)...Oltenia, hîc... rămâne doar Banatul până la urmă. Toate astea în ideea că de o bună bucată de vreme vrem să ne carăbănim naibii odată şi odată din Bucale. Eu una personal nu sunt împătimită după munte, nu l-am gustat, mi-e şi frică de urşi, de telecabine, de hăuri, nu mă dau în vânt nici după stâncării aiurea, mie îmi trebuie verdeaţa, multă verdeaţa, dacă se poate gazon tuns la centimetru cu o piscină lângă... însă soţul meu e un om de munte, vânător de munte, care ar prefera o căbănuţa în vârful muntelui tumultului de la poalele lui, orizonturile largi şi o imensitate de pustietate ..."lecţiile de supravieţuire" (în sălbăticie, pe insule izolate, în condiţii aspre şi cât mai puţin pervertite de civilizaţie)... cam greu de găsit un compromis între cele două extreme. Est - Vest, munte - câmpie, metropolă - vârfuri de munte, urbanitate - şi în nici un caz ruralitate. Însă ideea principală e cam următoarea: oriunde ar fi mai bine decât în Bucureşti, mai toată lumea îşi doreşte oriunde în altă parte, capitala însă exercită un magnetism feroce, de care te poţi desprinde infernal de greu. Nu-mi pot explica încă de ce nu la ţară, eu am crescut la ţară şi am avut o copilărie destul de fericită, e un loc ideal pentru crescut copii şi pentru trăit normal şi sănătos, probabil, doar că singurele probleme ar fi comunităţile, ţăranii, ideea de a fi ţărani noi înşine... sună ceva mai bine fermier, ar putea fi un compromis. Aproape toate prietenele mele sunt plecate în ţări străine - Italia, SUA, Rusia, Grecia, Israel, eu am ales România, o ţară în care cu siguranţă ar trebui să-mi găsesc un loc al meu.